Adrian Boitan (22 de ani) are o poveste impresionantă! A început tenisul la Constanța, s-a mutat în Texas (SUA) în urmă cu trei ani, dar demonstrează că dragostea pentru România depășește orice distanță! De 1 decembrie, Adrian își spune povestea într-un interviu exclusiv pentru ProSport, după ce a zburat 10.000 de kilometri pentru a debuta cu victorie în Cupa Davis, în cadrul barajului România – Peru disputat weekend-ul trecut la Cluj-Napoca.
Adrian s-a mutat în Statele Unite ale Americii în urmă cu trei ani, într-un orășel de lângă Dallas (Texas), căutând visul american în tenis! A găsit cele mai bune condiții de pregătire la Universitatea Baylor, colegi fascinați de poveștile cu Dracula, dar a avut de înfruntat și o mare cumpănă după ce a fost diagnosticat cu mononucleoză.
Adrian Boitan a adus al patrulea punct pentru România în victoria cu Peru, scor 4-0 în barajul Cupei Davis, învingându-l pe Jorge Panta cu 6-4, 6-4! Pentru că nu e la îndemâna oricui să câștige chiar la debutul în competiția inter-țări, ProSport a dorit să afle povestea lui Adrian chiar de la el.
Adi, felicitări pentru debutul victorios din Cupa Davis! Am dori să aflăm povestea ta! Cum ai început tenisul? Muțumesc! De când aveam 3 ani stăteam pe terenul de tenis împreună cu fratele meu mai mare care făcea tenis la vremea aceea! Îi strângeam mingile la antrenament, așteptând să mai cresc ca să pot începe să joc și eu! Dar tenisul propriu-zis l-am început la vârsta de 5 ani, în Constanța, la Tenis Club Idu, cu Damian Petcu – antrenor, cu care am lucrat timp de 10 ani până când a trebuit să mă orientez către București. Trebuia să găsesc noi oportunități pentru că nu mai aveam jucători de nivelul meu cu care să mă antrenez în Constanța. La București m-am antrenat timp de 2-3 ani cu Cosmin Georgescu.
Și cum ai ajuns în Statele Unite ale Americii? În SUA am ajuns datorită rezultatelor mele la juniori, iar mai târziu în circuitul profesionist! Sincer să fiu, nu multă lume din România mi-a susținut decizia, dar am ales să am încredere în ceea ce simt și în anumite persoane care m-au sfătuit să plec. Am văzut imaginea de ansamblu și m-am întrebat unde aș fi peste 2-3 ani daca aș rămâne în Romania – să mă antrenez și să joc turnee cu bugetul limitat pe care îl aveam, și unde aș putea să fiu dacă merg în SUA! A contat foarte mult în decizia mea și faptul că nu te ține nimeni acolo cu forța! Dacă nu îți place după un semestru, poți pleca! La momentul respectiv m-am gândit că, în cel mai rău caz, dacă nu îmi place mă întorc în România.
Ce greutăți ai înfruntat și ce satisfacții ai avut din momentul în care ai ajuns în America? Greutăți au fost din start! Cum am ajuns acolo, mă simțeam destul de rău și obosit, dar am crezut că este din cauza diferenței de fus orar. După ce mi-au făcut testele de rutină pe care le fac de fiecare dată, m-au diagnosticat cu mononucleoză, deci a fost un start destul de dificil pentru mine din cauza asta! Sincer, aș putea vorbi foarte mult despre greutățile pe care le-am înfruntat, pentru că doar eu și antrenorii de acolo știm prin câte am trecut! Dar m-au ajutat enorm oamenii de acolo încrederea, profesionalismul și susținerea lor. Am fost foarte plăcut surprins de condițiile de acolo și de felul în care sunt tratați atleții. Sunt sigur că nici jucătorii din Top 10 ATP nu au condițiile pe care le am eu și vreau să vorbesc strict din punctul meu de vedere, pentru că Baylor nu este ca orice altă universitate atunci când vine vorba de sport! Orice jucător ar rămâne șocat, în sensul bun, dacă ar vedea cum se lucrează și ce condiții ni se oferă acolo.
Ai avut rezultate notabile în acest an în circuitul ITF, dar totuși a fost o surpriză pentru tine convocarea la naționala de Cupa Davis? Te așteptai? Da, anul ăsta a fost unul bun pentru mine, având în vedere că în luna august nu aveam clasament ATP, iar acum, după șapte turnee, sunt clasat pe locul 727 ATP! Dar acest lucru nu este surprinzător pentru mine, știind munca pe care am depus-o și sezonul foarte bun pe care l-am avut la colegiu. Convocarea m-a luat puțin pe neașteptate deoarece nu plănuiam să vin în Romania iarna asta, dar îi mulțumesc căpitanului Gabriel Trifu pentru șansa oferită, el locuind în America și știind că tenisul la nivel de colegiu este unul de top! I-a fost mai ușor să ia această decizie și mă bucur că a făcut un efort în plus pentru a mă aduce în echipa de Cupa Davis.
Ținând cont că ai avut de parcurs o distanță foarte mare și nu se știa dinainte dacă vei intra pe teren sau vei fi rezervă, ai avut dubii dacă să accepți sau nu convocarea? Sincer să fiu, am zis ‘Da’ imediat atunci când am fost întrebat! A trebuit doar să mă asigur că totul este ok la facultate și dacă pot pleca. Știam că am potențial să câștig cu oricine aș fi jucat acolo, iar tot ce puteam controla eu era să mă antrenez serios, așa cum o fac de fiecare dată, și să fiu pregătit în cazul în care mi se oferă o șansă.
Cu ce lucruri ai rămas după această experiență în Cupa Davis? Eram obișnuit cu emoțiile de a juca într-o echipă, ceea ce a reprezentat un bonus pentru mine! Dar mă bucur că am reușit să debutez cu o victorie, pentru că prima convocare, primul meci, prima victorie la Cupa Davis este mereu o barieră de care orice jucător bun trebuie să treacă, iar lucrul ăsta nu poate decât să-mi dea încredere pentru viitor. E un sentiment special să îți reprezinți țara.
Studiezi la Universitatea Baylor din Texas. Știau colegii tăi ceva despre România în momentul în care ai ajuns acolo? Echipa noastră este formată din mai mulți internaționali, predominant europeni, deci da, mulți colegi știau lucruri despre România sau chiar au vizitat România. Probabil că cele mai cunoscute lucruri despre România acolo sunt poveștile cu vampiri și Dracula.
Ce reprezintă România pentru tine? Dar SUA? România este locul în care am rădăcinile, locul în care m-am format, locul în care mă întorc cu plăcere pentru o perioadă scurtă în fiecare an! Dar SUA este momentan casa mea, acolo am reușit să îmi continui cariera de jucător de tenis și acolo continui să îmi modelez caracterul în acești ani de facultate.
Ultima întrebare. Care sunt planurile tale de viitor? Planul meu este să joc tenis în circuitul profesionist după ce o să termin colegiul! Acesta a fost visul meu de când eram mic, de asta m-am dus acolo și asta îmi doresc să fac în continuare, știind că am toate șansele să ajung un jucător de top dacă am grijă să mă feresc de accidentări. Stiu cum mă pregătesc, văd cât de mult evoluez de la semestru la semestru acolo și am încredere că pot ajunge acolo unde mi-am propus.
Foto: Ramona Toderaș.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER